Header image  
Asociatia Persoanelor cu Handicap Neuromotor Filiala Caras-Severin (Resita)  
line decor
  HOME  REVISTE EDITATE  ::  
line decor
   
 
m

Revista Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotor – România Fondator AHN Filiala Judeţeană Caraş-Severin – Reşiţa

Anul 8.  Numărul 2.  (30)                                Aprilie - Iunie 2007
 
            

 

 A P E L    U M A N I T A R

 OAMENI  BUNI !

 

   Puteţi ajuta persoanele cu handicap neuromotor, solicitând in scris ca 2 % din impozitul pe venitul dumneavoastra sa fie virat in contul :

        ,,  ASOCIATIA  HANDICAPATILOR  NEUROMOTOR  RESITA ”

Conform Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 2017 / 29.10.2005. 

Nu trebuie decât sa solicitaţi acest lucru angajatorului dumneavoastra sau organului fiscal competent si veţi fi sigur ca o parte din impozitul pe care îl plătiţi statului se va îndrepta câtre cei care au mare nevoie de ajutor. Termenul de depunere - pana pe 15 Mai 2007.

Asociaţia Handicapaţilor Neuromotor Resita, înregistrata la nr. 111 / 1990 in Registrul Asociaţilor si Fundaţilor la Judecătoria Resita. Acreditata  de Comisia de Acreditare a Furnizorilor de Servicii Sociale a Judetului Caras – Severin Seria Nr.0006148/29.12.2006 Sediul Asociaţiei : Resita  Al. Trei Ape Bl.2, sc. 2, ap. 3 telefon 0355412172    0744479253 Cod de identificare fiscala al entităţii nonprofit  3472741 Cont bancar ( IBAN)    RO85  RNCB 0100 0382 4420 0001     BCR – CS Resita

Va mulţumim !                                                                                   Ştefan STEINER

                                                                                                   Vicepreşedinte CN-AHN România

                                                                                                            Preşedinte AHN-CS

 

La Resita in cadrul AJOFM-CS  Str. Traian Lalescu nr.17, telefon 0255 212160 funcţionează unadin cele 8 centre pilot din tara – Serviciul de consiliere pentru persoanele cu dizabilitati, condus de doamna  Inspector pr. ALINA ROSCA. Proiectul este sprijinit de departamentul Muncii – SUA              Program  Luni 13.30 – 16.30  si  Vineri 8.30 – 11.30

 

 

                                         Sfaturi utile şi practice

                                                     Algiile lombo-sacrate la femei

 

Problema lombo-sacralgiilor nu este recentă. În zilele noastre însă, ea a depăşit cadrul afecţiunilor reumatismale, a înglobat afecţiunile aparatului digestiv, renal, genital, afecţiunile discului intervertebral, ale rachisului, dezechilibrul static etc.

E foarte grăitor exemplul lui Schleyer-Saunders care, suferind de lombalgie, rebelă la diferite tratamente, şi-a extirpat amigdalele, şi-a vidat câteva focare septice dentare fără nici un rezultat şi s-a vindecat corectându-şi ortopedic piciorul plat după exemplul unui coleg.

Nixon (University College Obstetric Hospital, London) acordă o deosebită atenţie acestui subiect, considerând că lombalgiile sunt foarte frecvente la femei şi că ele, în mare parte, suferă în linişte durerea, considerând-o sechelă inevitabilă după naştere sau manifestare normală a menopauzei.

Într-adevăr, lombalgiile, prin frecvenţa, prin incapacitatea funcţională pe care o declanşează şi răsunetul asupra comportamentului, constituie o adevărată problemă socială.

Iată câteva date asupra frecvenţei:

ü      Coulson, în 1962, cercetând la un spital din Londra incapacitatea de muncă la infirmierele atinse de această afecţiune, a găsit media de 12 zile pe an, cauzată la 81% din aceste bolnave de efortul ridicării bolnavilor.

ü      Martius, în 1935, stabilea că o treime din bolnavele sale acuzau lombalgiile ca simptom principal, două treimi dureri lombare, iar restul nu prezentau asemenea dureri.

 

La cele lombalgice, cauza era ginecologică în 50%, ortopedică în alte 50% de cazuri. Acest fapt l-a determinat să scrie un capitol intitulat “Ortopedie ginecologică”.

ü      Eastwood (1952) raportează, la un congres, că 48% din bolnave aveau lombalgii postpartum.

ü      Stein, în 1927, găsea că la 85% din femeile cu lombalgii cauza era ginecologică.

 

 

ü      Reischauer (1949) a studiat leziunile discale la tinerele sub 20 de ani, în legătură cu algiile lombare.

ü      Schleyer- Saunders a constatat în practica sa că din trei femei, două sufereau de lombalgie, însă cum multe femei nu acordă mare importanţă acestui lucru, trebuie interogate şi examinate în această direcţie.

ü      Mennell (1935) afirma că “un număr considerabil de femei suferă de lombalgii, care sunt o cauză majoră de infirmitate”.

 

Cum se evită unele dificultăţi de diagnostic:

O femeie ginecopată poate avea o lombalgie, dar cauza este de ordin ortopedic.

De asemenea, unele lombalgii recunosc etiologii multiple, care trebuie depistate prin examen clinic.

Iată câteva recomandări speciale în legătură cu observaţia şi stadiul clinic:

1.        A se observa la bolnavă mersul, modul de a se aşeza. Dacă îşi menajează coloana vertebrală sau nu, dacă stând în picioare se sprijină egal pe ambele membre sau nu.

2.        A se lua o anamneză precisă:

Ř      Când au apărut durerile?

Ř      Au succedat unei răniri sau unui accident?

Ř      Se calmează prin repaus?

Ř      Persistă în timpul nopţii?

Ř      Bolnava se răsuceşte comod în pat?

Ř      Simte dureri dimineaţa?

Ř      Se ameliorează ele prin mişcări?

Ř      Se accentuează seara?

Ř      Durerile sunt localizate strict la lombe sau se extind în sus, în jos, la membrele inferioare sau la peretele abdominal?

Ř      Algia (durerea n.r.) apare brusc în cursul unui efort sau survine fără o cauză aparentă?

Ř      Ea are o contingenţă cu naşterea sau cu vreo intervenţie chirurgicală?

Ř      A făcut tratamente pentru aceste dureri şi ce rezultat a obţinut?

3.    Examenul fizic va fi efectuat pe bolnava dezbrăcată. Se va observa:

Ř      Simetria sau asimetria bazinului

Ř      Malformaţii sau alte leziuni ale rachisilui

Ř      Egalitatea sau inegalitatea membrelor inferioare

Ř      Picioarele sunt plate?

Ř      Bazinul e basculat?

Ř      Când bolnava se apleacă îndoaie genunchii?

Ř      Unde indică bolnava durerea? Într-un singur punct? Într-o regiune? Într-o articulaţie? Indicaţia o face cu un deget? Cu o mână sau cu ambele?

 

 

4.         Mobilitatea articulaţiilor va fi explorată, bolnava fiind în picioare şi apoi aşezată.

Ř      Bolnava stând în picioare se sprijină numai pe un singur membru?

Ř      Spina iliacă postero-superioară opusă e mai ridicată? Membrul inferior pe care nu se sprijină este flectat?

Ř      Când bolnava se apleacă înainte apare durerea?

Ř      Este ea din ce în ce mai mare cu cât creşte gradul de flexiune?

Ř      În flexiune se modifică curbura lombară?

Ř      Odată cu durerea la flexiune apare şi o scolioză lombară?

Ř      Mişcările de flexiune şi rotaţie ale trunchiului sunt limitate?

Ř      Bolnava fiind aşezată pe un taburet preferă să stea pe marginea lui? Pe o fesă, apoi pe alta?

Ř      Când se ridică de pe taburet regiunea lombară rămâne rigidă?

Ř      Când bolnava este decubitus dorsal durerea se accentuează sau se reduce? Coapsa şi genunchiul sunt flectate?

Ř      Nu cumva preferă decubitul lateral sau cel ventral?

5.         Se vor măsura în lungime ambele membre inferioare

6.         Se vor căuta cu atenţie reflexele

7.         În unele cazuri examenul radiologic  este necesar

8.         Nu vor fi excluse tuşeele vaginal şi rectal.

 

Toate aceste detalii îşi au importanţa lor în orientarea diagnosticului.

Aceasta va reieşi clar când se va face - în cursul expunerii - diagnosticul diferenţial. Se pune acum o întrebare legitimă:

Este necesară o monografie, un studiu chiar mai restrâns, cu privire la algiile lombo-sacrate?

Răspunsul ni-l dă, în formă categorică, prof. P. Sârbu, în recenzia sa publicată în revista “Obstetrica şi Ginecologia” (nr. 5 - 1969, p. 616): “Lombalgia este o afecţiune des întâlnită în consultaţiile de ginecologie şi obstetrică şi trebuie să recunoaştem că suntem înarmaţi cu puţine cunoştinţe etiologice, fiziopatologice şi tera-peutice în vindecarea acestei suferinţe. Ignoranţa noastră în această problemă se camuflează prescriind medica-mente cu efect antialgic, cure balneare repetate, intermi-nabile şedinţe fizioterapice şi multă psihoterapie menită să călească rezistenţa morală a bolnavelor în a accepta această suferinţă ca pe o consecinţă firească a naşterilor sau ca pe o manifestare naturală a menopauzei”.

MARDARE DINU

Profesor CFM Principal

Secţia de recuperare neurologică

Spitalul Clinic de Urgenţă ”Bagdasar Arseni”

 

Bibliografie: Algiile lombo-sacrate la femei

(Alexandru Lambescu)

 

 

A pictat 50 de icoane şi 200 de lucrări 

Vasile Popovici are 37 de ani şi suferă de sindrom nevrogen spinal, fiind ţintuit în cărucior de la vârsta de 6 ani. Este singurul artist naiv cu

handicap din ţara noastră şi a reuşit cu succes să sfideze handicapul pe care îl are prin pictură. Este membru al Fundaţiei Artiştilor Plastici Naivi Vintilă-Arplana, din Reşiţa, şi membru al Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor, din Caraş-Severin. Pictează din 1999, iar până acum a realizat 50 de icoane şi 200 de lucrări de artă naivă „Lucrez forte încet şi atent, iar o pictură mai complexă o realizez în 2-3 săptămâni. Nu aş reuşi să pictez fără ajutorul mamei mele, care îmi întoarce pânza pe toate părţile. Nu ştiu să mai existe alţi pictori cu handicap ca mine. Până acum, am participat la 48 de expoziţii de grup, 7 expoziţii personale şi 6 expoziţii internaţionale de grup. Îi sfătuiesc pe cei ca mine să nu descurajeze niciodată şi să-şi îndrepte atenţia asupra artei”, ne-a spus Vasile Popovici.

Colectivul de redactie

Stefan- Teodor STEINER

Cornel PUSCAS

Vasile POPOVICI

 

Tehnoredactare

 

Lucian  STEINER

Asociaţia Handicapaţilor Neuromotor

Aleea Trei Ape Bl.2, Sc.2, Ap.3.

320191 REŞIŢA jud. Caraş-Severin

Tel/fax:+ 40355/412172; +40  0744479253

e-Mail : steiner_ahnr@yahoo.de

Page: www.ahn.cs.home.ro